LAHORI PORUMBEI-2017

Originea: Pentru o lunga perioada de timp aceasta rasa de porumbei a fost crescuta in regiunea Lahore, Pakistan. A fost dusa in Germania prin anii 1880 si a devenit populara printre crescatori pe la inceputul anului 1960. Acesti porumbei de ornament proveniti din vechea Persie au fost crescuti la inceput pentru carne, dar acum sunt tinuti pentru penajul frumos si colorat. Natura lor calma si delicata ii atrag si mai tare pe iubitorii de porumbei.
Corpul: mediu spre mare, lat, cu multa carne, solid cu o senzatie de putere si finete.
Capul: trebuie sa fie mare si cat mai larg posibil cu un craniu foarte bine dezvoltat. Partea de sus a craniului nu ar trebui sa fie prea rotunda, ci ovala. La masculi capul trebuie sa fie mai masculin decat la femele. Fata pasarii trebuie sa fie placuta cu obraji destul de plini incat sa dea impresia de fata dolofana.
Ochii: sclipitori si proeminenti aratand sanatate si vigoare. Trebuie sa fie ochii negrii. Cei cu ochi sparti sau colorati sunt descalificati. Genele trebuie sa fie fine, netede si cat mai inguste. Pot varia de la culoarea carnii pana la rosu.
Ciocul: de lungime medie, lat, gros si mai tocit la varf. Trebuie sa fie de culoare alb-rozaliu, orice semn de culoarea cornului sau pata neagra se descalifica. Nu trebuie sa fie nici lasat in jos si nici prea drept. La porumbeii rasa Lahore, ciocurile lungi nu sunt dorite. Barbia este de marime medie cu textura fina, fiind de culoarea alba. Mici pete sunt permise, dar nu dorite. Narile reprezinta linia de diferentiere dintre barbie si cioc.
Gatul: plin si puternic, de lungime medie, plin de pene, care pleaca din spatele capului fara a fi scobit, intr-o linie neagra fina si continua. Ar trebui sa fie o mica scobitura de la cioc la linia pieptului. Acest voinic "gat de taur" care merge fin spre pieptul mare este cea mai dorita caracteristica, iar porumbeii cu gat subtire ar trebui sa fie depunctate pe masura.
Pieptul: lat, rotund si foarte proeminent. Ar trebui sa fie mai lat decat aripile si sa para rotund cand este vazut dintr-o parte sau din fata. Aceasta ar trebui sa fie o caracteristica remarcabila pentru aceasta rasa de porumbei. Orice tendinta a pasarii de a lasa ciocul inspre penele din piept este o greseala. Pasarile cu piept ingust, subtire si slab nu sunt de dorit. Orice pasare ce nu are cotul aripii acoperit de penele din piept ar trebui depunctata. Sternul ar trebui sa fie destul de plin astfel incat osul sternului sa nu fie proeminent, ci mai degraba sa dea o senzatie de finete, chiar rotunjime cand porumbelul este tinut in mana. Este de dorit ca sternul sa fie lat si plin.
Spatele: lat, cu umeri bine rotunjiti. Are forma unui ic atunci cand porumbelul este vazut de sus, lat la umeri si tot mai ingust inspre coada. Umerii ar trebui sa se lipeasca de penele gatului fin. Cand pasarea sta in pozitie de expozitie spatele trebuie sa faca un unghi cuprins intre 35-45°.
Aripile: puternice, late, lipite de corp si nu trebuie sa fie tinute sub coada sau in forma de X.
Coada: de lungime medie, de aproximativ o pana si un sfert latime. Linia spatelui se contiunua cu coada care trebuie tinuta nu foarte departe de pamant. Cozile prea lungi, prea desfacute, sau tinute prea sus sunt greseli grave.
Picioarele: trebuie sa fie bine separate si nu prea lungi. Cele prea lungi sunt considerate greseala grava. Trebuie sa fie bine acoperite cu pene, sa aiba aspectul de incaltatura de potarniche (ca si la Gusatul englez, dar mai bogat), dar nici prea incaltate. Penajul picioarelor ar trebui sa se combine fin cu penele cozii. Unghiile trebuie sa fie de culoarea alb-rozalie, cele necolorate sunt permise dar nu dorite si sunt considerate greseala minora.
Penajul: fin si curat. Penele capului, gatului si pieptului ar trebui sa aiba destula lungime incat sa dea impresia de bogatie in acele zone. Penele prea lungi si zbarcite nu sunt dorite mai ales la coada si la aripi.
Statura: Porumbeii rasa Lahore ar trebui sa stea in asa fel incat unghiul dintre linia spatelui si pamant sa fie de 35-45°. Ar trebui sa aiba o statura mandra. Porumbeii care stau pe vine sau isi tin coada prea inalt sunt considerate greseli.
Culoare si desen: Culoarea de baza este alb cu o a 2-a nuanta care acopera partea de sus a capului, gatului si aripile. Toate culorile sunt recunoscute. Clasificarile standard sunt: negru, lavander, rosu, galben, dungati, solzati si orice alta culoare. Toate culorile intense ar trebui sa fie bogate si lucioase, cei dungati si solzati trebuie sa fie curati.
Greseli grave: gat subtire; ochi sparti sau colorati; cioc de culoarea cornului sau cu pata neagra; cioc lung; piept subtire sau ingust; coada prea lunga, desfacuta sau tinuta prea sus; picioare lungi.